Peter Esterhazy - O femeie (59)
Ce e femeia? În cele aproximativ o sută de definiții/cazuri posibile aici, Esterhazy o dezvăluie cu tot ce are mai bun, mai nefiresc sau grotesc. Încercați.
"Există o femeie. Mă iubeşte. I-am propus să-mi dea papucii. M-am speriat, îmi povestise mai tîrziu, deja mi-era teamă de ce-i mai rău. Dar nici pînă-n ziua de azi nu ştiu ce-ar fi mai rău. Că ar putea să mă arunce pe drumuri, să renunţe la mine, să mă alunge, să mă trimită la plimbare. I-am propus: plec cu Dumnezeu. Motivele mele erau de natură fizică. Mă năpădise o erupţie scîrnavă, mai întîi la „aripi", zona omoplaţilor, mă plesneam cu sălbăticie şi ridicam din umeri, apoi am observat aceste bubuliţe migratoare şi pe dosul mîinii, îmi intrau pe sub cămaşă de parcă ar fi fost nişte furnici sau nişte soldaţi. Apoi pe antebraţ. Deasupra noadei. Apoi pe gît. Mă-nvîrteam de jur-împrejur, cu două oglinzi în mîini, încercînd să descopăr ravagiul. Există ceva dezgustător în mine, i-am spus în final. A aprobat dînd din cap. Pîndea cu entuziasm dacă aceste bubuliţe se micşorau sau dacă se dezvoltau în nişte ulceraţii mărunte, purulente, galbene la mijloc, emanînd mirosul sulfurosal putrefacţiei. Era înnebunită după ele, le mîngîia, le săruta, se ungea cu secreţia lor. Era oribil. Eu nici nu mai existam pentru ea, doar ele. Astfel trecu vara. In toamnă, rănile şi abcesele s-au uscat, erupţiile, bubuliţele, băşicile s-au cicatrizat. Nu-i pasă de mine, îmi răsfaţă trupul, stă lîngă el sau îl însoţeşte, altfel spus, nu-l slăbeşte din ochi şi pîndeşte clipa cînd or să apară din nou bubuliţele."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu