Ana Maria Sandu - Aleargă (60)
Prima carte pe care am câștigat-o în ultimii șaptezeci de ani. La Radio Guerrilla, care, poate întâmplător, este cel mai bun radio din Univers (la strînsă concurență cu radio Trinitas).
Femeia ajunsă la o vîrstă mijlocie aleară prin parc, deoarece toată lumea o face. E un fel de maraton al vieții în care nu știe de unde a pornit exact și unde a ajuns, trece pe lângă fapte în viteză și realizează că are din ce în ce mai multe amintiri. „I-am privit atentă pe alergătorii din lumea largă şi i-am invidiat. Apoi mi-am luat picioarele la spinare şi am ieşit eu însămi la alergat. Au trecut nişte ani şi textul acesta s-a transformat într-o plasă de siguranţă. E aici experienţa mea, a prietenilor mei şi a personajelor literare cu care m-am intersectat. L-aş fi putut scrie pînă la sfîrşitul vieţii, dar m-am oprit cînd mi-am dat seama că s-a încheiat o etapă din viaţă şi că nu mai alerg la fel. Acum am ajuns în punctul în care scriu ca şi cînd aş face jogging. Fiecare zi contează. Fiecare pauză mă angoasează. Ca orice alergător din lumea asta, am zile mai bune şi zile mai proaste. Poate că de aceea scrisul e singurul moment din zi în care simt că mă pulverizez şi că nu mă mai atinge nimic cu adevărat. Îmi pierd acroşurile la realitatea cea mai pură, cea mai adevărată. Muşchii mi se tonifică şi obosesc în acelaşi timp. Mă mişc, deci nu mai am vîrstă, frici sau dorinţe.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu