Pe ultima sută de rînduri

Radu Aldulescu - Amantul colivăresei (61)

            Încă o carte cîştigată la Guerrilla. Aceasta povesteşte despre soarta lui Mite Cafanu, un tip nu tocmai îndragostit de carte sau de muncă, fiul unui nomenclaturist din anii 60. Acesta ajunge să se simtă respins de societate după ce intră în coflict cu tatăl său, se împrieteneşte cu personaje dubioase şi are un stil de viaţă haotic, cu multe slujbe temporare şi probleme cu legea. În toate situaţiile prin care trece, gândurile  lui Mite se întorc adesea la Colivăreasă, amanta lui din adolescenţa, marea  lui iubire mult mai în vîrstă decât el.

Vladimir Sorokin - Kremlinul de zahăr (62)

            Un mare mulţumesc pentru Plutokid pentru carte, "infinitul s-o aibă în pază"(Mitoş M.).
"Aritmetica, măi copii, e o mare ştiinţă". Şi ce să mai zicem acum de matematică...E tare grea pentru Marfuşa: deja de optsprezece ori a pus-o la colţ Victor Vitalievici, de şapte ori în genunchi, de patru ori pe mazăre uscată."(uite-aşa dedicaţie conţine cartea)
            Kremlinul de zahăr dezvăluie un Sorokin foarte tăios cu puterea sovietică şi postsovietică, înţeleg că acesta  nu e prea iubit prin cercurile înalte de la Kremlin. Cartea ne prezintă Rusia anului 2028, o ţară condusă de un ţar, trecută prin trei "tulbureli" - Roşie, Albă şi... Cenuşie?(despre cea roşie am avea ce povesti şi noi, celelalte două cred că nu vrem să le cunoaştem). Sunt înşirate mai multe poveşti aparent fără nici o legătură intre ele, liantul fiind bucăţi ale unui Kremlin de zahăr, pe care toţi îl consumă cu un fel de evlavie sau ritual sacru. Rusia anului 2027 e un amalgam de modernitate, aparentă libertate si elemente ale societăţii arhaice; au "maşini isteţe", comunică prin holograme, au la dispoziţie cocaină, iar legea e aplicată de opricini - membri ai poliţiei pe timpul lui Ivan cel Groaznic ...şi nu mi-au inspirat cine ştie ce democraţie aceşti opricini.  
                             
           "Un torţionar adevărat trebuie să-şi săvîrşească treaba în tăcere, pentru ca nimic să nu-i distragă atenţia pedepsitului de la pedeapsa corporală, iar celor prezenţi - de la contemplarea moralizatoare a actului pedepsei."
             Ţara e mobilizată pentu construcţia Marelui Zid al Rusiei la graniţă cu...China, in timp ce ruşii folosesc multe expresii chinezeşti in limbajul curent. Mda, pare destul de complicat să inţelegi care-ţi sunt duşmanii adevăraţi, daca aceştea există în realitate, căci "наша родина" mereu a fost într-un "pericol iminent", conform conducătorilor ruşi.

În viteză

Ana Maria Sandu - Aleargă (60)

      Prima carte pe care am câștigat-o în ultimii șaptezeci de ani. La Radio Guerrilla, care, poate întâmplător, este cel mai bun radio din Univers (la strînsă concurență cu radio Trinitas).

       Femeia ajunsă la o vîrstă mijlocie aleară prin parc, deoarece toată lumea o face. E un fel de maraton al vieții în care nu știe de unde a pornit exact și unde a ajuns, trece pe lângă fapte  în viteză și realizează că are din ce în ce mai multe amintiri.                                                                                                                                                                              „I-am privit atentă pe alergătorii din lumea largă şi i-am invidiat. Apoi mi-am luat picioarele la spinare şi am ieşit eu însămi la alergat. Au trecut nişte ani şi textul acesta s-a transformat într-o plasă de siguranţă. E aici experienţa mea, a prietenilor mei şi a personajelor literare cu care m-am intersectat. L-aş fi putut scrie pînă la sfîrşitul vieţii, dar m-am oprit cînd mi-am dat seama că s-a încheiat o etapă din viaţă şi că nu mai alerg la fel. Acum am ajuns în punctul în care scriu ca şi cînd aş face jogging. Fiecare zi contează. Fiecare pauză mă angoasează. Ca orice alergător din lumea asta, am zile mai bune şi zile mai proaste. Poate că de aceea scrisul e singurul moment din zi în care simt că mă pulverizez şi că nu mă mai atinge nimic cu adevărat. Îmi pierd acroşurile la realitatea cea mai pură, cea mai adevărată. Muşchii mi se tonifică şi obosesc în acelaşi timp. Mă mişc, deci nu mai am vîrstă, frici sau dorinţe.”