Istoria vieţii, istoria sorţii

Cătălin Dorian Florescu - Jacob se hotărăşte să iubească (43)

        O lectură devastatoare. Era impoosibil să citesc mai mult de zece  pagini fără să fac o pauză în care  nu puteam decât să privesc în gol. Noroc că aveam goluri la îndemână...

        O carte care cuprinde istoria şi viaţa Europei, din secolul 17 până  in secolul 20 redată foarte viu prin intermediul familiei Aubertin, o familie de şvabi (şvabii sunt colonişti din vestul Europei care s-au aşezat cu traiul in Banat in secolul 17). Ei înfiinţează satul Triebswetter, "satul nostru mi se pare un loc numai bun pentru sinucigaşi şi oameni fără noroc", doar împreună, prin înţelegere şi iubire aceşti oameni aparţinând diferitor popoare au reuşit să construiască o comunitate unită, convieţuind secole împreună.
         Jacob s-a născut de două ori. Anii dinaintea celui de-al doilea război mondial i-au marcat tinereţea bolnavicioasă; dar el a învăţat să iubeasca pentru a supravieţui. Pe Katica, sârboaica (in faţa căreia evitarea intenţionată a privitului era la fel de intensă ca şi privitul ) , pe Ramina, ţiganca care i-a fost moaşă şi careia era obligat să-i ducă săptămînal o găină şi în final şi pe tatăl său - Jakob, de care  a fost trădat. Jacob a fost nevoit să înveţe arta supravieţuirii. "Trebuie să citeşti, Jacob, pentru că tu eşti lipsit de apărare.Oricine poate să facă orice de tine, dar, dacă ştii destule, eşti înarmat." De două ori deportat, spălător de oase, ajutorul unui cerşetor infirm, Jacob reuşeşte.
         Nu are rost să descriu cum s-au descurcat strămoşii lui în tumultoasa istorie a omenirii; autorul o face mult prea  bine. Finalul e un nou început. "AM SĂ FAC O CASĂ PENTRU NOI LA CAPĂTUL LUMII", zice Jacob către Jakob, tatăl său. La capătul lumii, unde au fost deportaţi pentru vina de a se fi născut.