La-nceput a fost suprarealismul

Andre Breton - Nadja (19)


           Cine este Nadja?
           Nadja, pentru că în ruseşte e inceputul cuvântului "speranţă". Ea e femeia-mediu, o somnambulă "cu ochii de ferigă", e "sufletul rătăcitor", care atrage în mod inexplicabil privirea şi atenţia, provocând emoţie.

"... oriunde s-ar afla, aceştia [copiii] au tendinţa de a se strînge în jurul ei, de a veni să-i zâmbească".

"Ospătarul se remarcă printr-o neîndemânare extremă: ai zice că e fascinat de Nadja. Se agită fără rost pe la masa noastră, îndepărtând de pe masă fărâmituri imaginare, mutînd fără motiv geanta şi dovedindu-se total incapabil să reţină comanda..."

           Breton e fascinat la rândul său de Nadja, pe care a întâlnit-o pe stradă.

"...era atât de subţire, încât abia dacă atinge, când păşeşte, pământul."
         
           Timp de zece zile cei doi se văd zilnic, cutreierând oraşul. Andre o ia sub protecţia sa, o ajută şi la un moment dat se întreabă:

 "N-o iubesc? Deşi îi sunt aproape, sunt mai apropiat, totuşi, de lucrurile care-i sunt ei aproape. Orice mi-ar cere, a o refuza ar fi odios, atât e de pură, de liberă de orice legătură terestră, atât de firav, dar într-un chip minunat, atîrnă de viaţă."

           Nadja are momente când e total absentă, "îmi spune  că urmăreşte pe cer un fulger pe care îl desenează incet, o mână." Poate şi pentru asemenea revelaţii Breton o consideră "un geniu liber, ceva asemeni acelor spirite aeriene pe care anumite practici magice ne permit să ni le aliem momentan, dar pe care nici n-ar putea fi vorba să ni le supunem."
           O puternică impresia lasă şi anumite fraze pe care Nadja le scrie "dintr-o suflare sub privirile mele":
         "Odată cu sfîrşitul răsuflării mele, care e începutul răsuflării tale."
         "Dacă vrei, pentru tine nu voi fi nimic, sau doar o urmă."
         "Nu trebuie să-ţi îngreunezi gîndurile cu povara încălţărilor."
         "Tu eşti stăpînul meu. Eu nu sunt decât un atom ce respiră în colţul buzelor tale sau care expiră. Vreau să ating seninătatea cu un deget ud de lacrimi."

           Finalul aceste poveşti îl trăim într-un azil, unde "nu trebuie să fi intrat vreodată ca să-ţi dai seama că acolo nebunii se fabrică, aşa cum în casele de corecţie se fabrică tîlharii." Tot ce deviază de la o linia comun-acceptată a gandirii e considerat "spirit denaturat, alienat",dispreţul pe care îl simte Breton pentru psihiatrie,"faţă de afectările şi faptele ei, este atât de profund încât n-am indraznit sâ mă interesez ce se întâmplase ce Nadja."

                                                           ...

"pentru că tu exişti aşa cum numai tu ştii sa exişti"

          Concluzia autorului: "Frumuseţea va fi CONVULSIVĂ sau nu va fi deloc."