delirul morţii vii

   Cosmin Perţa - Teofil şi câinele de lemn (17)


             Am fost la lansarea romanului in Cluj-Napoca in Insomnia Cafe, unde au vorbit câţiva prieteni ai autorului. In atmosfera boemă din Insomnia, Cosmin a citit câteva pagini din cartea pe care am pus eu mâna. In roman am întâlnit persoane care au "tendinţa iresponsabilă de a se-ntoarce în timp, un "Câine de lemn îndrăgostit de jumatate de Matrioşcă", persoane cu corp de om şi faţă de pisică cu mustăţi; am văzut "închisoarea oamenilor fericiţi, unde fiecare deţinut are propriul gardian care se asigură ca deţinutul să fie "încontinuu fericit", un loc de unde se aude oricând "o tânguire de durere, monotonă şi blazată, continuă, fericită", am învăţat că "lucrurile nu sunt atât de simple pe cât păreau când erai copil. Pe urmă imbătrâneşti, şi vezi că lucrurile sunt extrem de simple, chiar mai simple decât in copilărie".
             Oare există dragoste între om şi îngerul său? Răspunsul poate fi descoperit în "Teofil şi câinele de lemn"