1. Evanghelia dupa Isus Cristos - Jose Saramago - pentru sarcasm, ironie, curaj; aici poti vizualiza viata lui Isus dintr-o perspectiva noua, poate scandaloasa pentru nomenclatura religioasa. O recomand pentru persoanele care vor sa descopere alteva decat "unanimul general acceptat" in religia crestina.
2. Gheata - Vladimir Sorokin - pentru povestea delicioasa, imaginatie si misticism. Povestea unei civilizatii superioare, oameni care locuiesc printre noi, cu simturile "adormite", nu are cum sa nu te surprinda. Limbajul lui Sorokin, direct, nu lasa loc de menajamente.
3. Mario Vargas Llosa - Matusa Julia si Condeierul - pentru stilul savuros, umor si personaje. Cele doua directii principale ale romanului se contopesc intr-o absurda poveste de dragoste. Stilul cartii e facil, tonul e lejer, lectura degajata, atmosfera - atragatoare, cred ca multi adolescenti viseaza macar o data, la o dragoste fantasmogorica pentru o femeie matura, intruchipare a sexualitatii "complete".
4. Crima si pedeapsa - F. Dostoievski - pentru ca Dostoievski trebuie citit:) E un roman despre suferinta, mizerie, dezamagiri,atmosfera e mai mult bolnavicioasa, trairile personajelor sunt puternice, spre delir. „Cine are constiinta, sa sufere, daca devine constient de greseala lui. Asta-i va fi pedeapsa – in afara de ocna, bineinteles.”
5. Povestea tarfelor mele triste - G.G.Marquez - poate ca, in prima faza, pentru titlu, fiindca putine sunt cartile cu titlu captivant, care sa si merite; nu e si cazul lui Marquez. Descoperi o lume melancolica, in care dragostea nu are limite si unde “sexul e consolarea care-ti mai ramane atunci cand nu-ti ajunge dragostea.”
Autorul ne sugereaza ca o viata fara dragoste e o viata traita fara nici un rost.
6. Dragostea in vremea holerei - G.G.Marquez - o carte completa, un roman devastator, mai mult decat o carte despre dragoste, in care e prezentata cursa nebuna, de o jumatate de veac, a omului indragostit catre tinta inimii sale, scop aparent total absurd si irealizabil, dar viata ne invata ca totul e posibil. Stilul e bogat, iti creeaza imagini bine conturate, patrunzi rapid in viata personajelor.
7. Nemurirea - Milan Kundera - roman cu tenta filosofica, personajele te frapeaza prin irealism, insasi "nemurirea" parca prinde viata in postura unui suprapersonaj, oamenii, oricat de extraordinari ar fi in viata, raman egali in nemurire. Scenele lui Kundera par un puzzle care trebuie realcatuit intr-un timp aproximativ sau chiar abolit.
8. J.D.Salinger - De veghe in lanul de secara - una dintre cartile mele preferate, e povestea unui adolescent razvratit din NY pe care nu poti sa nu-l indragesti. Sub carapacea unui tanar aparent nepasator si rebel, se ascund ganduri si idealuri marete, pline de profunzime, totul ambalat intr-un limbaj plin de umor.
9. Un veac de singuratate - G.G.Marquez - considerata cea mai buna carte a lui Marquez, romanul prezinta viata unei familii, desfasurata pe parcursul unui secol, desfasurata in jurul Ursulei, cea care conduce gospodaria si pare "ca nu mai moare" niciodata. Romanul e o alegorie a conditiei vietii umane intr-o lume in care niciodata pare a nu se schimba nimic.
10. Siddhartha - Hermann Hesse - carte de capatai pentru hindusi, e povestea omului mereu in cautare, om intruchipat in Siddhartha. Hesse ne invata ca "iluminarea" nu o poti dobandi de la maestri, invatatori, prin spiritualitate sau materialism; aceasta o gasesti prin propria capacitate de a multumi si combina aceste lumi. E povestea profunda a unei carti-meditatie.
11. Sa ucizi o pasare cantatoare - Lee Harper - o carte-film, in care personajele principale sunt copiii, plini de poezie, sublimi, care descopera violenta lumii "oamenilor mari", dar sunt atrasi si de misterul acesteia. "Sa ucizi o pasare cantatoare" inseamna sa lovesti in cel mai slab, umil - adesea depozit al adevaratelor valori umane. Romanul are un ton calm, amuzant, chiar daca trateaza o tema grava ca rasismul.
12. La capatul lumii si in tara aspra aspra a minunilor - Haruki Murakami - pentru stilul de a fabrica povesti prin imbinarea comunului cu fantasticul, tipic murakamian, acest Kafka al literaturii contemporane. Romanul ne invata ca "universul real" este un termen relativ, ca si existenta noastra - o ideie iluzorie. Universul lui Murakami, cu pisici, jazz, oameni calmi care iubesc sa gateasca, sex, creaturi bizare, femei frumoase, filosofie si contemplare, iti dezvaluie lumi ascunse, dar simti ca parca ai fost si tu acolo odata, poate intr-o viata anterioara.
13. Anna Karenina - Lev Tolstoi - roman arhicunoscut, complex si de o sensibilitate aparte. "Anna Karenina" ne sugereaza sa nu ne lasam in totalitate dusi de val, sa percepem in profunzime sentimentele pentru oamenii de care vrem sa ne legam viata, cu care dorim sa ne traim "vesnicia".
(va urma, in caz ca maine nu e sfarsitul lumii)
7. Nemurirea - Milan Kundera - roman cu tenta filosofica, personajele te frapeaza prin irealism, insasi "nemurirea" parca prinde viata in postura unui suprapersonaj, oamenii, oricat de extraordinari ar fi in viata, raman egali in nemurire. Scenele lui Kundera par un puzzle care trebuie realcatuit intr-un timp aproximativ sau chiar abolit.
8. J.D.Salinger - De veghe in lanul de secara - una dintre cartile mele preferate, e povestea unui adolescent razvratit din NY pe care nu poti sa nu-l indragesti. Sub carapacea unui tanar aparent nepasator si rebel, se ascund ganduri si idealuri marete, pline de profunzime, totul ambalat intr-un limbaj plin de umor.
9. Un veac de singuratate - G.G.Marquez - considerata cea mai buna carte a lui Marquez, romanul prezinta viata unei familii, desfasurata pe parcursul unui secol, desfasurata in jurul Ursulei, cea care conduce gospodaria si pare "ca nu mai moare" niciodata. Romanul e o alegorie a conditiei vietii umane intr-o lume in care niciodata pare a nu se schimba nimic.
10. Siddhartha - Hermann Hesse - carte de capatai pentru hindusi, e povestea omului mereu in cautare, om intruchipat in Siddhartha. Hesse ne invata ca "iluminarea" nu o poti dobandi de la maestri, invatatori, prin spiritualitate sau materialism; aceasta o gasesti prin propria capacitate de a multumi si combina aceste lumi. E povestea profunda a unei carti-meditatie.
11. Sa ucizi o pasare cantatoare - Lee Harper - o carte-film, in care personajele principale sunt copiii, plini de poezie, sublimi, care descopera violenta lumii "oamenilor mari", dar sunt atrasi si de misterul acesteia. "Sa ucizi o pasare cantatoare" inseamna sa lovesti in cel mai slab, umil - adesea depozit al adevaratelor valori umane. Romanul are un ton calm, amuzant, chiar daca trateaza o tema grava ca rasismul.
12. La capatul lumii si in tara aspra aspra a minunilor - Haruki Murakami - pentru stilul de a fabrica povesti prin imbinarea comunului cu fantasticul, tipic murakamian, acest Kafka al literaturii contemporane. Romanul ne invata ca "universul real" este un termen relativ, ca si existenta noastra - o ideie iluzorie. Universul lui Murakami, cu pisici, jazz, oameni calmi care iubesc sa gateasca, sex, creaturi bizare, femei frumoase, filosofie si contemplare, iti dezvaluie lumi ascunse, dar simti ca parca ai fost si tu acolo odata, poate intr-o viata anterioara.
13. Anna Karenina - Lev Tolstoi - roman arhicunoscut, complex si de o sensibilitate aparte. "Anna Karenina" ne sugereaza sa nu ne lasam in totalitate dusi de val, sa percepem in profunzime sentimentele pentru oamenii de care vrem sa ne legam viata, cu care dorim sa ne traim "vesnicia".
(va urma, in caz ca maine nu e sfarsitul lumii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu