Infuzia de adevăr

Charles Dickens - Marile speranţe (24)

             Nimic nu vine de nicăieri(vorba filosofului amator), norocul e suplinit cu nenorocirile iar realitatea vieţii e o poveste in culori, cu nuanţe care pălesc iremediabil în timp, dacă nu există un pictor talentat care să retuşeze totul de cate ori    timpul îşi lasă amprenta. Acest personaj atât de dorit e atăt de efemer şi adesea îl supraestimăm; aşa e firea omului - să rezoneze cu iluzia perfecţiunii.
           Pip a avut o copilărie grea, fără părinţi, crescut "cu propriile mâini" de sora mai mare, care-l teroriza mereu dar îşi găsea alinarea în Joe, soţul ei. Întălnirea cu un recidivist evadat avea să-i schimbe viaţa intr-un mod dramatic, deşi sărmanul Pip şi-a colorat "marile speranţe" cât a putut de bine. După ce află că "o persoană necunoscută" îi lasă o moştenire importantă, Pip îşi schimbă modul de viaţă, uită de cei care i-au fost alături si care-s "prea săraci şi neciopliţi", trăieşte pe picior mare în capitală şi se bucură la gândul unui viitor alături de Estella, nepoata domnişoarei Havisham, o bătrână cu un trecut sumbru şi un mod de trai bizar, posibila lui binefăcătoare. Când află numele adevăratului său sponsor, rămâne şocat şi dezgustat. Acesta e recidivistul pe care l-a ajutat, copil fiind, cu mâncare şi o pilă pentru a scăpa de cătuşe, între timp fugise in America unde a făcut avere şi a revenit să-şi vadă "gentelmanul" pe care voia să-l formeze. Ajutat de un prieten, Pip e nevoit să-l ţină ascuns de autorităţi pe acest Abel Magwith, cu timpul însă începe să-l placă, impresionat de tot prin ce-a trecut si riscurile pe care şi le-a asumat, totul pentru el. Evadarea lor nu reuşeşte totuşi, Magwith e rănit şi se stinge, Pip e în convalscenţă şi e ajutat de Joe, căci ce e în inimă nu se şterge niciodată.
           
        Prietenia salvează omul din tine.