1122 pagini de Dostoievski, dintre cel mai pur. Povestea celor trei frati: Dimitrie, Ivan si Aliosa, drama vietii lor, fac din acest roman principala opera a lui Dostoievski. Multe manifestari ale diferitor personaje mi s-au parut excesiv-teatrale, desi tentinta asta o simt in multa literatura a secolului 19.
Totul se desfasoara intr-un orasel obscur din Rusia, unde locuieste mosierul Fiodor Karamazov, casatorit si ramas singur de două ori... si cu trei fii, de existenta cărora abia stie, acestea fiind crescuti de slugi mai mult. Crescand si plecand de acasa, fii nu au cum sa-l iubeasca sau macar sa simta ceva ce ar trebui sa simta pentru un parinte. In plus, cei doi baieti mai mari isi "insusesc" si calitati mai nedorite, tipic karamazoviene; Dimitrie e risipitor si afemeiat, Ivan e infumurat si meschin, numai Aliosa e un tanar cu inclinatii religioase, credul si "neexperimentat in ale a vietii". Paricidul care pare a se produce oricand, are loc in cele din urma; cel putin asa au hotarat autoritatile insarcinate cu rezolvarea cazului. Tema acestei crime e imbinata cu multe pasaje cu tenta filosofico-meditativa cu privire la existenta lui Dumnezeu, consecintele nefaste ale lipsei unei educatii temeinice si organizarea societatii acelor vremuri. In partea a doua a romanului se defasoara procesul acuzatului, aveam impresia ca ma uit la oricare din canalurile rusesti, la o emisiune de genul Суд присяжных unde se prezinta procesul in cel mai amanuntit mod, cu discursul de vreo trei mii de ani al procurorului sau cel plin de patos si faze lacrimogene al avocatului apararii, venit special din capitala.
Probabil nu e prea la moda in zilele astea o astfel de literatura, dar Fratii Karamazov e un the best al clasicismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu