Nu am citit o poveste de dragoste mai tulburătoare şi fascinantă. Contextul aceste întâmplări e Portugalia secolului 18, măcinată de războaie şi abuzuri ale inchiziţiei, "pe aceste străzi cu câte o biserică la fiecare colţ, o mînăstire la fiecare aruncătură de băţ."

"Câte voinţe ai adunat până astăzi Blimunda, întreabă părintele în acea seară la cină, Aproape treizeci, spuse ea, E puţin, şi cele mai multe sunt de bărbat ori de femeie, intreabă din nou, Cele mai multe sunt de bărbat, se pare că voinţele femeilor se impotrivesc să se despartă de trup, de ce oare, Dar Baltazar rosti, Când norul meu întunecat stă deasupra norului tău intunecat, uneori lipseşte foarte puţin ca al tău să se unească cu al meu..."
In Mafra se construieşte in acest timp cea mai mare mînăstire, "Sfântul Francisc s-ar fi mulţumit numai cu un schit, dar el e sfânt şi e mort." Marea de oameni care muncesc pe şantier, la munci dintre cele mai dificile sunt martori la apariţia miraculoasă de pe cerul oraşului, semn divin şi binecuvăntare a construcţiei lor. Aceştia sunt de fapt cei trei, in Păsăroi, puşi pe fugă de Inchiziţie care aud că ceva necurat de constuieşte in ascunzatoarea preotului Bartolomeu. Aterizează undeva in munţi, preotul, afectat de intâmplare, se pierde in nebunie, iar Baltazar si Blimunda continuă să aibă grija de maşinarie ani în şir, până o neatenţie a lui Baltazar o face să-şi ia din nou zborul, in timp ce o repara. Nouă ani şi-a căutat Blimunda soţul. L-a găsit dar a fost nevoită să se mulţumeasca doar cu Voinţa acestuia.
2 comentarii:
on my list :)
recenzie cu final "cireasa", ca de obicei;)
poli, comme d'habitude
Trimiteți un comentariu