Şapte nuvele tăioase de la Kundera. Şapte poveşti despre dragoste, văzută într-un fel prin prisma bărbaţilor şi dintr-o altă perspectivă de femei.
Bărbaţii, în eterna goană după cuceriri, uneori uită care o mai fi ţinta exactă a acestei "lupte". "Mă gândeam mereu la steagul acela. Dar şi la faptul că, de la un an la altul, în goana aceea după femei, era vorba din ce în ce mai puţin de femei şi din ce în ce mai mult de goană în sine. Pornind deci de la premisa unei urmăriri zadarnice anticipate, reiese că poţi urmări zilnic orice număr de femei, transformând astfel goana într-o goană absolută". Femeia devine "mărul de aur al dorinţei eterne".
E oarecum amuzant să vezi femei refuzate, căci varianta inversă e de rutină:
" - Da, se ştie, dumneata eşti ca moartea; iei totul. Dar dacă iei totul, nu înţeleg de ce n-o iei şi pe Elisabeta?
- Ştiu şi eu... spuse Havel. O fi poate din cauza că-şi manifestă dorinţa cu atâta ostentaţie, încât atitudinea ei aduce aproape a comandă. Spuneţi că mă comport cu femeile ca moartea. Dar nici morţii nu-i place să i se poruncească."
Se fac tot felul de definiţii ale dragostei şi a felurilor acesteia, erotimul fiind nu "doar o manifestare a dorinţei trupeşti, ci este în aceeaşi măsură şi o manifestare a onoarei. Partenerul cucerit, care aspiră la dumneata şi te iubeşte, e oglinda dumitale, măsura a ceea ce eşti şi ce reprezinţi" iar unele femei, încă necucerite "se pot eschiva total puterii de imaginaţie" a bărbatului care aspiră la ea.
"Eduard şi Dumnezeu" e cea mai haioasă din cele şapte. Aici, femeia are o neclaritate la o singură poruncă a lui Dumnezeu: să nu preacurveşti, "şi dacă voia să-şi realizeze, să-şi manifeste şi să-şi demonstreze într-un fel credinţa-i religioasă, trebuia să se fixeze tocmai pe această unică poruncă, şi de aceea îşi făuri dintr-un Dumnezeu neclar, diluat şi abstract, un Dumnezeu al ei cât se poate de precis, de inteligibil şi de concret: un Dumnezeu al neîmpreunării." Dar totul se poate schimba cu 180 grade!
" -Nu te mai înţeleg, dragul meu, mai înainte spuneai mereu că Dumnezeu vrea, în primul rând, dragoste!
Când o auzi cum îşi însuşeşte ex post sofismele lui teologice, pe care în lupta sa le folosise cu atâta insucces, îl cuprinse turbarea:
- Am spus asta ca să te incerc. Acum însă mi-am dat seama cât ştii tu să fii de credincioasă!" Bărbaţii ăştia...atât de absurzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu