Cărţi pe pâine

Alexandr Soljeniţîn - Iubeşte revoluţia! (11)

           Soljeniţîn e omul realismului tragic. Am citit "Pavilionul Canceroşilor" şi-mi amintesc dramatismul şi diperarea care curgeau în valuri din carte. Aici, autorul ne relatează povestea unui tînăr intelectual, cam bolnăvicios, dar care vrea cu îndârjire să intre în armată şi să-şi apere ţara în timpul celui de-am doilea război mondial. Respins în repetate rînduri pe motive medicale, marginalizat şi tranferat în spatele frontului, Nerjin începe o luptă surdă, lungă, pentru recunoaşterea calităţilor sale, necesare în război. Deşi finalul lipseşte, această carte impresionează. Descoperi spiritul de luptător îndârjit pe care nimic nu-l opreşte dar eu am rămas cu un gust amar pe  buze (şi nu e de la soarele ăla de cafea de lângă carte).

          Cred că trebuie să apelez la Ali-Baba şi cei patruzeci de hoţi de ciocolală.


Iulian Tănase - Adora (12)

Cînd se face linişte în camera unde
te aştept de cînd mă ştiu
aud vulturul cum se tînguie într-un sertar
pe care nu îl deschid niciodată
e vulturul meu din copilărie
am supt acelaşi lapte la aceleaşi mame
avem aceeaşi ochi şi aceeaşi voce
amîndoi visăm în culori inexistente
coşmarurile le împărţim frăţeşte pe  din două
amîndoi te iubim de cînd ne ştim
doar că el s-a încuiat pe dinăuntru
în sertarul ăsta nenorocit stă acolo de cînd mă ştiu
nu l-am văzcut niciodată

Dar sertarul are pene de vultur
şi amîndoi te iubim de cînd ne ştim

cartea de sub mână

 Chuck Palahniuk - RANT (10)


      10 lei. Atât am dat pe aceată carte. Nu ştiu care a fost treaba cu preţul asta, nu era la reduceri parcă; are coperta puţin şifonată, poate de aia, chit e că am avut noroc.
       Cartea e construită sub forma unei relatări a multor personaje care au fost în contact cu Rant, un personaj foarte ciudat, care are imunitate la otrava şerpilor şi păianjenilor veninoşi, are un comportament maniacal şi declanşează o epidemie de rabie. Rant are atitudinea unui erou atemporal (la propriu), aclamat de unii şi dispreţuit de alţii.
      Finalul e neaşteptat, întreaga poveste e imprevizibilă.

cartea de pe mână

Giovani Pappini - Un om sfârşit (9)

             O carte care m-a pus în faţa multor întrebări, mai mult sau mai puţin retorice. E bine să-ţi doreşti mai multe decât iţi poate oferi realitatea vieţii tale? Rămâi neîmpăcat cu soarta? Poţi schimba lumea de unul singur sau doar universul tău? Iluziile pot deveni realitate? In cea mai mare parte, acest idealism provoacă o dezamăgire cruntă, previzibilă; personajul se simte pe marginea unui abis al conştiinţei, percepe ilaritatea acţiunilor sale din tinereţe - proiecte abandonate rînd pe rînd. Concluzia experienţei lui ar fi omenescul "orice şut în fund e un pas înainte".
          Merită amintit talentul scriitoricesc al autorului şi modestimea sa.

         

o privire spre inima Clujului

Am intrat într-o librărie  absolut  su-per-bă. Cuvintele sunt de prisos.

N-am ieşit cu mâna goală, am achiziţionat ca tot omul "pâine şi circ"

(cartea de jos e "Inima roşie", calităţile mele de fotograf şi-au spus cuvântul)

2013 in lectură

Octavian Paler - Viaţa pe un peron (7)

   O lungă pledoarie a omului simplu, plin de defecte, slăbiciuni, dorinţe, patimi şi îndoieli. O creaţie filosofică condensată în zece porunci, structurată sub forma unor întîmplări premărgătoare întâlnirii de pe peron cu Eleonora. E o carte a inadaptaţilor, a celor care se nu mai suportă ignoranţa şi-şi doresc o evadare.
  Un fragment de stare al unui rac, la care trebuie să subscriu: "Nu eram in stare să spun niciunul din acele lucruri de rutină care plac atat de mult femeilor şi pe care orice adolescent le cunoaste. Mi se pare că aş maimuţări dragostea." PP e de aceeaşi părere, de racă ce e.

Halldor Laxess - Sub ghetar (8)

O poveste absurdă, fantastică, cu accente filosofice şi asemănăricu Castelul lui Kafka. Un tânăr emisar e trimis de episcop într-o misiune de recunoaştere într-o parohie îndepărtată unde se întâmplă lucruri ciudate: morţii nu sunt îngropaţi, copiii nu sunt îngropaţi, biserica e închisă iar pastorul are preocupări cu totul diferite de teologie. (Numele islandeze sub dificil de pronunţat, asta e sigur.)

Urmează. Şi o face bine

Am intrat astăzi în 2 librării din Cluj, Diverta şi Humanitas. Am o senzaţie apropiată de depresie când mă vad inconjurat de munţi de cărţi pe care  nu am cum sa reuşesc să-i pătrund nici dacă mă angajez cititor profesionist-de-cărţi-bune. Am căutat "Omul din cerc", nu am găsit, mi-au zis să caut în anticariate, aşa că n-am cumpărat nici cartea cu nea' K eliberat, pe care ar trebui să o citesc după persoana aia din cerc. De unde ştiu că asta este ordinea? Nu vă spun de unde ştiu pentru că ar trebui să vă omor şi nu pot lichida milioanele şi miliardele de cititori al acestui blog de succes (cu doar două mâini).

Salutări din Lecturitania.

Clujul se repetă

       Timpul trece. Poate mă întreabă cineva cum am ajuns la o concluzie atât de uimitoare. Sper că nu, am pierdut demonstraţia tehnică. Da, domnilor, trece văzând cu ochiul minţii, trece când priveşti în oglinda conştiinţei şi-ţi redescoperi micii monstruleţi cu care-ai vrea să rupi contractul de colaborare obligatorie. Sau măcar să le reduci aria de răspândire din cap, să-i faci să tacă, să-nghită şi ei în gol  uneori iar ţie să nu-ţi pese, pe bună dreptate.
...

Am venit în Cluj. A fost un drum anevoios, un autocar nehotarât, care respecta vechea tradiţie mioritică " doi paşi inainte, unul înapoi". Noroc de peisajele pline cu iarnă proaspătă.

După 18 ore de plimbare înghesuită, am debarcat în Observator, unde I. oprea toate autobuzele suspecte punându-le piedică celor neascultătoare. Am extras bagajele prăfuite din burta autocarului şi am mers în cămin. Atmosfera e cam aceeaşi într-un cămin (studenţi gălăgioşi, un aer plin de aluzii, munţi de chiştoace în punctele strategice, du-te vino-ul continuu, cartofi-pai, portari coruptibili). Am ieşit la o ciorbă "La Liga". Foarte corectă.

Spre seară am mers la C&C, vechi prieteni pe care m-am bucurat să-i revăd la casa lor. Oricît am incercat n-am încăput sub brad, să spun  o colindă, aşa c-am zis un "Bună searaaaaa" apăsat şi cred că am fost cât se poate de melodios.

drept răsplată am fost servit cu ceea ce urmează

Am mers în Insomnia, după mult timp. Loc plin de amintiri, care mai de care mai variate şi stupide. Dar pe ansamblu plăcute.

alături, o nouă librărie Humanitas, o plăcere să o descoperi

La Mircea, a avut loc "Olimpiada Clătitelor", unde m-am plasat pe primele locuri ( locul 3 din 5, totuşi e ok). Poate aş fi avut un rezultat mult mai bun, dacă nu adăposteam în burtă şi două beri curioase.

L-am vizitat şi pe B, unde am cunoscut-o pe mica lui sărbătorită. Copiii te fac mereu să zâmbeşti

prăjiturile, omniprezente

La Teatru Naţional Cluj-Napoca sala era plină, actorii talentaţi şi spectatorii receptivi. E impresionant oricând sa simţi empatia scenă-public.

                                        (La răscruce de vânturi, după Emily Bronte) www.teatrulnationalcluj.ro/

Sărbătorile s-au încheiat, să vedem cum va supravieţui rutina. Va avea ce căuta in frigider?